Exodus – Blood In, Blood Out

Trebuie sa recunosc ca atunci cand am auzit de vestea plecarii lui Rob Dukes din Exodus m-am intristat. In mintea si in urechile mele, Rob Dukes figura drept vocalistul perfect pentru ca vocea sa reusea sa imbine perfect cele doua caracteristici definitorii ale muzicii Exodus: agresivitatea si rapiditatea. Desi partile vocale ale sound-ului trupei americane au fost mai mereu axate pe note inalte si distorsionate, l-am apreciat pe Rob pentru ca a fost in stare sa fie stapan pe pozitia si pe postul sau si sa creeze astfel niste parti vocale cat mai directe si cat mai puternice, mult mai placute urechii si chiar, mai putin obositoare.

„Blood In, Blood Out”, cel de-al zecelea material Exodus, a marcat intoarcea (profetica?) dupa 10 ani a lui Steve „Zetro” Souza, vocalistul trupei de pe „Tempo Of The Damned”. Ca am avut emotii despre cum va suna albumul, e mult spus. Insa pentru mine, schimbarea vocalistului reprezinta un factor esential in evaluarea (obiectiva si subiectiva a albumului).

Dar „Blood In, Blood Out” este un album classic Exodus, classic thrash metal, rapid, puternic si la obiect, exact in asentimentul sound-ului dorit de  catre fani, un album cu un Zetro care, in mare parte din cazuri, arata ca inca are destul de mult sange in artere pentru a conduce cu brio Exodusul muzicii thrash and heavy.

In linii mari, ultimul disc Exodus poate fi impartit in doua parti: Primele 5 melodii ofera ascultatorului o portie zdravana de metal unde viteza si tehnica alaturi de vocea ascutita si patrunzatoare al lui Steve primeaza, urmand ca urmatoarele 6, pana la final, sa mai scada putin (foarte putin) tempo-ul si sa mai aduca cate un mic plus la capitolul diversitate.

Dupa un intro industrial mecanic cel putin dubios, „Black 13”, desi este o melodie care te scutura puternic, reprezinta doar o mostra pentru macelul care va urma. „Blood In, Blood Out”, piesa care da si titlul albumului, reprezinta un fel de upgrade la „Toxic Waltz”, menit sa sleiasca de puteri prin toate mijloacele posibile. Trecand peste perdeaua (sau mai bine zis, zidul) agresivitatii, melodia aduce un tribut thrashului vechi (Tonight we’re gonna fight like it’s 1985), incercand sa adune toti fanii (New creed, old creed) sub acelasi motto („If you have the pedigree, welcome to the family/All in or all out”).

Riff-urile duo-ului Holt si Altus sunt precum un fierastrau electric pe baterii Duracell care macina tot ce ii iese in cale, iar vocea taioasa a lui Zetro iti ascute varfurile urechilor mai mult ca unui elf. Un alt lucru care contribuie la frenezia generala oferita de album il reprezinta gang vocals-urile care isi fac simtita prezenta pregnant atat pe „Blood In, Blood Out” cat si pe „Collateral Damage”.

„Salt The Wound” aduce cu sine fara indoiala unul dintre acele riff-uri catchy pe care numai Exodus stie sa le puna in valoare incat sa devina un viitor hit. Desi avem de-a face cu un tempo ridicat, Holt, ca un adevarat maestru, stie sa tina in frau pornirile nebunesti ale chitarii, in asa fel incat accentii care cad pe acest riff sa devina elementul principal al intregului ansamblu.
In structura pieselor, un loc aparte il ocupa solo-urile de chitara care, in ciuda ritmului alert, refuza sa apara furtunos din neant, dar care sunt precedate mereu de catre un bridge, un preambul intocmai ca senzatia de explozie sa fie amplificata.

„Body Harvest” face o trecere subtila intre cele doua parti ale albumului. Daca pana acum chitara era asemeni unui fierastrau electric la turatie maxima, odata cu „BTK” si „Wrapped in The Arms of Rage”, ea poate fi asemuita cu un pickhammer care isi mentine capacitatea de a zdrobi timpanele ascultatorilor, insa la o cadenta mai mica si cu mai multe pauze.

Scaderea cu o treapta a vitezei riffurilor a creat putina libertate de expresie si celorlalte instrumente. Bass-ul isi face mai pronuntat simtita prezenta, („Numb”) pedala dubla are loc sa creeze beat-uri mai complexe, lasand la o parte mitraliatul constant si chiar vocea e putin mai aerisita si are timp de respiro. O alta piesa de rezistenta din aceasta a doua parte a discului este „My Last Nerve” a carei intensitate este amplificata de notele tipatoare si lungi de pe refren.

Din pacate, albumul se incheie cu „Honor Killings” si „Food For The Worms” doua piese care nu aduc nimic nou si contureaza intr-o oarecare masura senzatia de mediocritate si de lipsa a inspiratiei.

Pus cap la cap, Exodus reuseste prin „Blood In, Blood Out” sa ofere un album solid, un album care nu e menit sa iasa din tipare si sa rupa gura targului ci doar sa satisfaca setea fanilor de un album thrash ca la carte. Ca sa parafrazez un vers intalnit pe „Blood In, Blood Out”, cu acest material Exodus „made Paul Baloff proud”.

‘Blood In, Blood Out’ Track List

1. ‘Black 13’ (featuring Dan the Automator)
2. ‘Blood In, Blood Out’
3. ‘Collateral Damage’
4. ‘Salt the Wound’ (featuring Kirk Hammett)
5. ‘Body Harvest’
6. ‘BTK’ (featuring Chuck Billy)
7. ‘Wrapped in the Arms of Rage’
8. ‘My Last Nerve’
9. ‘Numb’
10. ‘Honor Killings’
11. ‘Food for the Worms’


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*