Dupa 7 ani de pauza, formatia FIRMA a revenit cu un album plin de semnificatii, intitulat, nu fara legatura cu incarcatura emotionala a pieselor, „Descantece: Vol. I”.
Grupul, unul dintre cele mai iubite de pe scena locala de rock alternativ, a realizat un material complex, personal, construit pe un esafodaj sonic versatil. Din punct de vedere liric, temele tratate se asaza pe un spectru vast – de la angoasa simtita de cel ce rataceste dupa sensul vietii, la iubire, de la razboi (concret sau spiritual), la natura viciata a ideii de educatie, este loc pentru orice mesaj consistent in versurile trupei.
Ca gen abordat, Firma se inscrie in idiomul unui rock alternativ cu o identitate aparte, bogat in elemente electronice. Stilul formatiei a ramas melodios si intunecat, permitand foarte putine abateri de la atmosfera generala de melancolie si anxietate. „Descantece: Vol I” este un disc-mesaj, problematic, ale carui piese ridica multe semne de intrebare referitoare la existenta umana si semnificatia ultima a acesteia, intr-o lume care si-a pierdut reperele.
„Primul Descantec” si „Doua Suflete” deschid materialul intr-un stil bland, desfasurand, intr-un fel de slow-motion sonic, un bestiar suav de temeri dulci-amarui. Cea de-a doua piesa reprezinta un imn de iubire in raspar, care, cu siguranta, va deveni hit. „Prizonieri de razboi”, cu al sau mesaj vitriolic la adresa conflictelor care strica armonia vietii, fie ca vorbim despre razboaie concrete, sau interioare, are un refren contagios, care ramane intiparit in minte inca de la prima ascultare.
„Gradina mortii” suna de-a dreptul cinematic, evocand coloana sonora a unui film despre teama de viata si de finalul acesteia. „Puterea” este material de single si reprezinta un cantec radio-friendly, cu un refren catchy si cu un mesaj puternic, care deplange ipocrizia si lipsa de sinceritate ce definesc relatiile dintre oameni.
„Drumul spre paradis” este una dintre cele mai emotionante piese de pe album, iar la acest lucru contribuie bucatile corale care contureaza o atmosfera intensa. „Copiii cerului” rupe ritmul variat al indoielilor existentiale regasite pe album printr-un vibe care aminteste de INXS.
Piesa „Cuvintele” (ft. Mazdrunka) este un imn actual care vorbeste despre defectele ascunse ale ideii de educatie, intr-un context social problematic ca al nostru. „Ultimul Descantec” incheie discul intr-un mod dramatic, justificand din plin titlul acordat materialului, prin succesiunea usor sinistra de soapte rostite de solistul Rocca, un adevarat maestru in ceea ce priveste capacitatea de a transmite sentimente adanci cu ajutorul glasului sau expresiv.
Chiar daca au trecut 7 ani de cand FIRMA a scos un album, acestia nu s-au risipit in van ci au contribuit la descoperirea unui sound autentic si a unui mesaj profund. Daca alte trupe au fost nimicite de o pauza atat de consistenta, Firma a iesit mai puternica din aceasta aventura a regasirii. Recomandam „Descantece: Vol. I” tuturor celor care se considera fani ai rockului alternativ romanesc.
Lasă un comentariu