Symphress este o formație clujeană care împletește într-un mod deosebit stilurile symphonic, progressive, power și alternative metal. S-a remarcat, în 10 ani de activitate, inclusiv prin participarea la festivaluri precum Dirty Fest, Symphonic Metal Echoes, Rock The Valley, Hillsfest, Celtic Transilvania ș.a. Trupa a lansat, până acum, două albume full-length, un EP și o seamă de single-uri. Cel de-al treilea LP Symphress va vedea lumina zilei în curând.
Componența Symphress, în 2025, este:
Andrada Hofmeister – voce;
Sergiu Botezatu – voce;
Mihai Dan Brici – chitară;
Paul Trif – chitară;
Alex Cosma (AC) – chitară bas.
Alex Titieni (Titi) – tobe;
Alina Rus – clape (studio).
Am vorbit cu membrii formației despre viitorul lor, despre amintiri din cariera lor muzicală, influențe ș.a. Redau discuția mai jos:
Vicky: Ați împlinit recent 10 ani de activitate. Uitându-vă în urmă, cum percepeți această perioadă?
Brici: A fost totalmente un rollercoaster. Momente faine, tensiuni, reușite, „înfrângeri”, relaxări, totul a fost acolo, totul a fost presărat mai mult sau mai puțin aleatoriu peste cei 10 ani de existență. Totul a existat și s-a scurs la umbra muzicii noastre, căreia am reușit să-i dăm viață treptat. Dacă lucrurile ar fi fost sau s-ar fi derulat altfel decât cum s-a întâmplat în realitate, azi nu mai eram noi. Suntem recunoscători că am ajuns până aici, indiferent cât de dificil a fost să facem asta.
Vicky: Dacă v-ați putea întoarce în timp, ați schimba ceva?
Brici: Poate am încerca să facem astfel încât să învățăm cu ce se mănâncă toată treaba asta mai repede, mai din timp. Cred că merită căutate cât mai devreme oportunități de a „da cu capul”, să zicem așa, pentru a învăța lucruri noi, ce poți și ce nu poți face, pentru a te descoperi pe tine ca artist. Se poate spune că o trupă e un soi de medie a unor personalități artistice. Dacă personalitățile sunt nedescoperite ori neexplorate, trupa nu va avea „spațiu de manevră” pentru a crește.
Vicky: Cum arată viitorul Symphress? Unde vă vedeți peste încă 10 ani, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal?
Brici: Sperăm din suflet să reușim să ajungem cu muzica noastră la cât mai mulți oameni, atât pe plan intern cât și în străinătate. Evident, știm cât de dificil e să trăiești din asta, astfel încât nici nu ne punem problema să ajungem vreodată în punctul în care să ne plătim facturile exclusiv din Symphress. Poate că e mai bine așa – să fii totalmente liber să îți croiești muzica fără a fi nici măcar pentru o secundă invadat de gândul că s-ar putea ca alegerile pe care le faci să nu aducă pâine pe masă. Și-n fond, muzica Symphress e întocmai despre alegerile mereu libere pe care le facem atunci când scriem. If we think it sounds good, we’re going to do it! – ca să-l parafrazez pe Mikael (Åkerfeld, solist Opeth).
Vicky: Care este momentul vostru preferat din cariera Symphress de până acum?
Brici: Pentru mine, personal, sunt mai multe – pe de-o parte, experiența de la Symphonic Metal Echoes (ediția a doua, 2025) a fost extraordinară. Apoi, data de 15 februarie 2024, când am deschis pentru Sirenia la Form Space, în Cluj. Și bineînțeles – concertul aniversar de la Flying Circus, când am sărbătorit un deceniu de existență alături de prieteni dragi. Practic a fost o familie extinsă adunată la o mare petrecere.
Titi: Momentul meu preferat s-ar putea să fie concertul cu Coincidentia Oppositorum de la Amfiteatrul din Parcul Central Zalău datorită ambianței plăcute din acea seară.
AC: Momentul preferat din cariera Symphress! Cred că a fost când am cântat la Celtic, dar, întotdeauna zâmbesc când mă gândesc la audiția pe care am avut-o înainte de a fi acceptat în trupă, nu e un moment preferat neapărat, dar îmi e aproape de inimă.
Paul: Prima noastră cântare de la Quantic (Metal Ladies Night IX by Psychosounds Music – mulțumim, Dorel!). Atunci a fost impactul cel mai mare, prima tangență cu o astfel de scena, un staff super organizat, o oarecare presiune pentru că am fost invitați și voiam să n-o dau în bara cu nimic… în fine, probabil cel mai mult m-a uimit dovada de profesionalism. Am fost tratați cu nimic mai prejos decât headlinerii.
Andrada: Deschiderea pentru Sirenia de la Form sau primul concert de la Quantic – Metal Ladies Night IX, ambele au fost experiențe superbe.
Sergiu: Concertul aniversar Symphress din Flying Fircus, mulți oameni apropiați, prieteni și foști colegi de trupă cu care ne-am reîntâlnit, oameni cu care am reușit să împărtășim aproape întreaga discografie. O noapte epică!
Vicky: Cine v-a influențat cel mai mult în parcursul vostru?
Brici: Symphress mereu a fost rezultatul unei uriașe ciorbe de influențe și gusturi muzicale și artistice în general. Fiecare dintre noi are eroii lui/ei, idolii, preferații și detestații, ca să zicem așa. Noi ca trupă, însă, am avut mereu câteva direcții generale după care ne-am luat atunci când ne-am „repetat în minte” ce vrem să facem, ce muzică vrem să construim, ce fel de trupă vrem să fim. Influențele principale rămân Nightwish, Dream Theater, Opeth, Therion, Genesis etc.; cam tot ce e binecunoscut în zona de progressive rock/metal și symphonic metal. Recent unii dintre noi au găsit o altă trupă pe care o adoră, Scardust din Israel, dar altora dintre noi le place mai puțin muzica lor. E mereu un echilibru nescris, aș putea spune.
Vicky: Care este trupa voastră favorită?
Brici: Trupa mea favorită all-time e Nightwish. Le cunosc muzica în cele mai mici detalii, am consumat-o de o mie de ori pe repeat, și a o mie și-ntâia oară va fi la fel de frumoasă pentru mine.
Andrada: Niciodată nu m-am putut limita la o singură trupă favorită, pentru că fiecare îmi inspiră câte un „ingredient” de care simt că am nevoie în viața mea. Printre ele și printre artiștii favoriți se regăsesc Orphaned Land, Myrath, Nightwish, Evanescence, In this Moment, trupa Odyssey, Janis Joplin, Lara Fabian, Laura Stoica, Skunk Anasie, Beth Hart.
Sergiu: Trupa mea favorită va fi întotdeauna trupa Queen. Am o istorie uriașă cu această trupă, cu vocea și prezența scenică legendară a lui Freddie Mercury, cu influențele acestei trupe, care încă reverberează în scena muzicii live, cu influențele din lumea operei pe care oamenii au reușit să le integreze într-un mod sinergic în muzica lor și cu modul în care această trupă nu s-a limitat la un singur gen muzical.
Titi: La momentul actual aș spune că trupa mea favorită este Sleep Token.
Paul: Nu voi da o trupă, voi da un vocalist, Jørn Lande. Are un stil care amintește de Dio în opinia mea, ceea ar trebui să fie suficient să nu „ofensez” pe nimeni cu alegerea.
AC: Greu de zis, cred că depinde de perioada prin care trec, dar sigur trupa care m-a influențat cel mai puternic e Dream Theater.
Vicky: Ce melodie care nu aparține repertoriului Symphress ați spune că este preferata voastră?
Brici: Nightwish – „Song of Myself”.
Andrada: Nu am doar o singură piesă preferată; toate piesele artiștilor de mai sus sunt pe lista celor dragi mie.
Sergiu: „Aria E Lucevan Le Ltelle”, Puccini.
Titi: Una din piesele mele favorite din afara repertoriului Symphress este „Valuri și Stele”, de la Fluturi pe Asfalt.
Paul: Continuând ideea pornită adineauri, voi lăsa o colaborare foarte frumoasă între Jørn Lande și Trond Holter, piesa „Under the Gun” (recomand întreg albumul). Are tema Dracula și oferă o „imagistică”, dacă putem spune, foarte sugestivă pentru subiect, atât prin alegerile muzicale cât și prin versuri, fără a fi clișeic. Îmi iau libertatea de a da și un „bonus” aici: Kamelot – „Elizabeth”. Nu-i voi face nicio prezentare, cine nu cunoaște piesa, va avea o surpriză extrem de plăcută, sunt convins.
AC: Nu am una singură despre care pot spune că îmi e preferată, dar dacă ar fi chiar să fiu nevoit să aleg una probabil ar fi „Octavarium” (Dream Theater). Dacă e să putem include și lucrări clasice, sigur ar fi „Concertul #3 de pian” al lui Rachmaninoff.
Vicky: Cum iau naștere melodiile Symphress? Ce vă inspiră să compuneți piese noi?
Brici: Ne luăm inspirația din muzica ascultată, din filmele și serialele văzute, din cărțile citite. Pentru cei dintre noi care-s și gameri, uite că noi avem o sursă în plus de inspirație. Multe elemente din muzica Symphress, dacă stau bine să mă gândesc, au ca sursă de inspirație soundtrack-urile din jocurile pe calculator, indiferent că vorbim de synth-uri ori de elemente orchestrale.
Vicky: Aveți versuri profunde, în care ascultătorii voștri se pot regăsi cu ușurință. Care este poetul vostru preferat?
Sergiu: Nu am un poet preferat. Sunt fan al modernismului, al expresionismului. Aș enumera nume ca Marin Sorescu, Lucian Blaga, Ion Vinea, Felic Aderca și alții. Deși nu este poet în accepția tipică a cuvântului, aș vrea să menționez numele solistului vocal al trupei Alternosfera – Marcel Bostan. Versurile lui mi se par năucitor de evocative și cu o formă stilistică aparte, puternic ancorată într-un simbolism-expresionism ce reușește, în opinia mea, să evite sfera conștientă a experienței și să acceseze straturile criptice ale acesteia.
Brici: E o întrebare grea asta, dar probabil că poetul meu favorit e Edgar Allan Poe. Ori el, ori Tuomas Holopainen (dacă-l privim ca poet, nu – doar – ca muzician). Dar sunt foarte mulți… îmi plac la nebunie și Arghezi și Blaga, de pildă, sau clasicii englezi – Keats, Byron, Coleridge, Milton etc.
Vicky: Ați cântat alături de Garnoo, Sonic Overload, Coincidentia Oppositorum, Vortexistent, Váthos etc. Ce trupă din România ați spune că este cel mai aproape de sufletele voastre?
Paul: Aici vorbesc doar în nume personal, e foarte probabil să existe diferențe între mine și colegii mei pe această temă, dar cred că am conturat destul de bine în ce direcție merg gusturile mele muzicale cu recomandările precedente. Dar în cazul de față, ce altă trupă aș putea spune decât Dream Theater de România, Celelalte Cuvinte? Încă îi descopăr și rămân uimit de creativitatea lor și de fiecare dată am un rânjet pe față și îmi spun în sinea mea „așa da”.
Andrada: Semnal M, IPR, Talisman.
Titi: O să trebuiască să răspund cu două trupe, și anume Fluturi pe Asfalt și Alternativ Quartet.
Brici: Greu și aici. Celelalte Cuvinte (dar nu i-am mai ascultat de multă vreme așa cum trebuie), Alternosfera (dacă îi punem „la România” acum), și bineînțeles – prietenii din Hteththemeth, trupa mea favorită din underground-ul românesc. Avem atât de multe trupe bune – și vechi, și noi – e incredibil cât de bine am ajuns în acest moment din punctul ăsta de vedere.
Vicky: Ați lansat deja patru piese care vor fi incluse pe cel de-al treilea album al vostru, Serpentine. Voi, personal, cum percepeți acest LP? Ce așteptări putem avea din partea materialului?
Brici: Va fi un material discografic aflat între Father Time – Part I și Pseudo ca durată. Noi sperăm să prindă la cât mai multă lume, cumva acesta a fost și scopul lui declarat, să zicem așa, de la concepere până acum. Cele șase piese care rămân de lansat sunt mult mai „închise” și „încețoșate” decât primele patru. Cumva putem spune că pe măsură ce am mers înainte cu lansările single-urilor, materialul a devenit tot mai dark. Apogeul întunericului va fi probabil pe piesa „Analoghion”, unde albumul Serpentine va încerca să păstreze un echilibru fin între alternative metal și o supă de subgenuri mai mult sau mai puțin extreme. Știm cum sună piesele în mare, aproape toate, dar e posibil să ne răzgândim muzical de o sută de ori până când ajunge piesa X ori Y să vadă lumina zilei. Dar per total, am văzut Serpentine ca un fel de Alternosfera goes dark and metal, bineînțeles cu clasicele inserții de metal progresiv fără de care nu putem (și nici nu vrem!) să ne scriem muzica.
Vicky: Care este piesa voastră preferată de pe Serpentine?
Andrada: Foarte probabil, „Dansul Salcâmilor”.
Sergiu: Dintre piesele care au fost lansate până acum, piesa mea favorită este „Iconoclastul”, dar sunt convins că lucrul acesta se va schimba în momentul în care lansăm „Lumea Fără Cer”.
Brici: La mine e o bătălie grea între „Cerc Imperfect” și „Analoghion”.
Paul: La momentul acestui mic interviu, nu a fost lansat încă întreg albumul, așa că mă voi rezuma la ce a apărut până în momentul de față. Surprize mai sunt pe drum, bineînțeles, dar dacă ar fi să aleg o piesă care mă atinge în mod aparte, fără dar și poate e „Ecouri”. E o adevărată plăcere să o cânt, probabil de-asta este și nr. 1 pentru mine.
Titi: Proiectând în viitor, pentru când o să fie gata, aș zice „Voi Nu Simțiți La Fel?”.
AC: Momentan, „Ecouri”, dar s-ar putea să se schimbe!
Vicky: Acum, că am terminat interviul, putem trece la treburi mai lejere. Să presupunem că am ieși cu toții în oraș, ca prietenii, și am intra într-un restaurant, să bem ceva. Ce alege fiecare dintre voi? (Eu vă spun din start că încep cu un ceai verde).
Andrada: Ciocolată caldă!
Sergiu: O cafea și o bere – cred într-o viață echilibrată!
Brici: Eu aș începe cu o bere la sticlă ori la halbă dacă este berea casei. Depinde însă de perioada din zi și de atmosferă – dacă discuțiile sunt savuroase nu zic „nu” unui pahar de whiskey.
Paul: Eu încep cu bere chiar și când mă duc la nunți, e literă de lege. Mai târziu probabil se va trece pe cuba libre și undeva de-a lungul serii probabil și un shot sau două. Toate acestea se întâmplă în timp ce-mi fac planul să-mi surprind ficatul și cu niște apă, doar se știe gluma, după 25 de ani ieși din garanție, trebuie să ai mai multă grijă de tine.
Titi: Într-un restaurant ideal eu aș comanda o kombucha.
AC: În majoritatea cazurilor, apă minerală.
Vicky: Am nevoie de ajutorul vostru pentru a face un top 20 personalizat – melodiile care v-au influențat în cariera voastră și cele care vă plac foarte mult.
Brici: Nightwish – „A Song of Myself”, Dream Theater – „Octavarium”, Opeth – „Faith in Others”, Pink Floyd – „Shine On You Crazy Diamond”, Therion – „To Mega Therion”. Și, bineînțeles, Anathema – „Untouchable”.
AC: Dream Theater – „Octavarium”, Haken – „Falling Back to Earth”, Scardust – „Touch of Life”, Muse – „Hysteria”, Linkin Park – „Somewhere I Belong”. Fiecare reprezintă oarecum o perioadă a vieții dar pe toate le-aș asculta oricând cu cel mai mare drag.
Titi: Sleep Token –„Jaws”, The Prodigy – „Firestarter”, Skeler x Juche – „Proxima”, Linkin Park – „Faint”, Disturbed – „Stricken”.
Paul: Voi încerca să nu repet titluri care au fost deja menționate anterior de mine, dar probabil artiști vor mai apărea. Circus Maximus – „Burn After Reading”, Celelalte Cuvinte – „Armaghedon”, Megadeth – „Holy Wars”, Throwdown – „Tombs”, Deep Purple – „Sometimes I Feel Like Screaming”.
Andrada: Nightwish – „The Siren”, Epica – „Cry For The Moon” și „Never Enough”, Orphaned Land – „Brother”, Myrath – „Believer”.
Sergiu: Queen – „Innuendo”, Dream Theater – „In the Name of God”, Iron Maiden – „Dance of Death”, Linkin Park – „Given Up”.
Later edit
Pentru că membrii Symphress au realizat și un top 20 comun, conținând mai multe piese care i-au inspirat și care le sunt foarte dragi, am făcut un singur playlist cu ocazia interviului de față, pe care îl puteți găsi puțin mai jos. În cadrul listei am inclus și o parte din descrierea realizată chiar de Symphress.
Prezentarea completă a listei (întrucât Spotify m-a trădat…): „Pentru a realiza un top cât mai reprezentativ, am ales câte 4-5 piese preferate de la fiecare membru Symphress și le-am organizat într-o listă comună de 20 de titluri. Am ținut cont atât de influențele majore, cât și de diversitatea muzicală care ne definește ca trupă. Aceste melodii surprind cel mai bine mixul de inspirații din spatele nostru: de la progressive și symphonic metal la rock clasic, alternative, electronic și influențe moderne. Fiecare dintre ele reprezintă o etapă, o emoție sau o descoperire importantă pentru noi ca muzicieni”.
Lasă un comentariu