October Tide – Tunnel Of No Light

OCTOBER TIDE este una dintre putinele formatii de doom-metal care inca mai activeaza in acelasi idiom sonic desuet. Daca secolul 21 apartine unor genuri muzicale ca popularul „space-rock” (30 STM, Muse etc), atunci este de datoria unor nostalgici sa-si continue lucrarea intunecata pe taramul incert al tenebrelor.

Trupa suedeza are o istorie tumultoasa, marcata de numeroase schimbari de formula si plecari furtunoase. Intemeiata in 1995 de Jonas Renske si Fred Norrman, membri ai unei alte trupe prestigioase din zona doom, Katatonia, formatia a lansat materialul „Rain Without End” care a devenit rapid preferatul fanilor genurilor mai dark de metal. A urmat „Grey Dawn” in 1999, cu Marten Hansen la voce.

Cele doua albume sunt considerate si acum materiale cult in randul doom-erilor. Din pacate, formatia a disparut la scurt timp dupa lansarea discurilor si a ramas un soi de umbra in mintea bantuita a melomanilor. In 2010, insa, trupa a revenit cu „A Thin Shell” care nu a fost cu nimic mai prejos decat lansarile precedente.

Trei ani mai tarziu, suedezii s-au intors in sanul lumii metal cu discul „Tunnel Of No Light”, creat prin mijlocirea celor de la Pulverised Records. Desi albumul nu este, in mod clar, un „highlight” al lansarilor discografice din 2013, el ramane una din cele mai asteptate aparitii pentru cei care mai vor sa plece urechea si la un gen de metal mai putin popular in ziua de azi.

„Tunnel Of No Light” nu are decat 8 piese, dar in ciuda acestui fapt, consistenta sonica, tematica si emotionala a discului il transforma intr-un festin pentru toti doomerii moderni. October Tide da dovada de consecventa generica, alegand sa ramana in zona cunoscuta a dark metalului.

Experimentalismul nu este punctul forte al acestei formatii, dar poate tocmai acest refuz de a migra spre zone „trendy” ii transforma pe OT intr-un panaceu pentru adeptii unui stil de muzica mai intunecat.

Este clar ca October Tide si-a gasit directia predilecta si se tine de ea. Melodiile sunt directe, contemporane si concise. Legea pe album o face chitara, ale carei distorsii specifice doom-ului – mai variate, insa, decat pe majoritatea discurilor de specific – il introduc pe ascultator intr-un univers melancolic, dar nu lipsit de agresivitate.

Unul din punctele forte ale discului este vocea transgresiva si puternica a lui Alexander Hogbom, care reuseste niste jocuri incredibile de expresivitate in piese ca „The Day I Dissolved”.

Compozitiile cele mai interesante sunt „Watching The Drowners”, „Emptiness Fulfilled” si „Adoring Ashes”, care variaza mai mult si sunt mai bogate din punct de vedere al referintelor generice.

Materialul a fost inregistrat, mixat si masterizat la Black Lounge Studios in Suedia, iar producatorul care s-a ocupat de el este Jonas Kjellgren. Data exacta a lansarii albumul nu se stie, dar se presupune ca materialul va aparea pe piata luna aceasta. 

Recomandam materialul ascultatorilor de doom si death metal, care vor sa guste un album contemporan original, cantat intr-un stil care pastreaza constantele de seama ale dark metalului. De asemenea, discul va fi o gura de aer proaspat si pentru cei care s-au saturat de rockul postmodern la moda astazi.

Tracklisting:

01. Of Wounds To Come
02. Our Constellation
03. Emptiness Fulfilled
04. Caught In Silence
05. The Day I Dissolved
06. Watching The Drowners
07. In Hopeless Pursuit
08. Adoring Ashes


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*