Suede – Bloodsports

Brett Anderson, vocalistul formatiei SUEDE, nu este doar un textier, ci si un poet. Versurile sale se sustin singure, si fara suportul muzicii. Cu toate acestea, ar fi crud sa le rupem din contextul orchestral care le face sa fie creatiile sfasietoare cu care ne desfacem ranile din partea stanga a netrebnicei cutii toracice. Iar aceasta „destramare” voita este, daca nu un ritual masochist, macar un sport sangeros.

Acestea fiind spuse, este cazul sa vorbim despre noul album al formatiei britanice, intitulat, in mod epic, „Bloodsports” (lansat pe 18.03.2013). Fanii englezilor vor fi incantati sa descopere un material care este net superior precendetelor doua lansari Suede, „Head Music” si „A New Morning”, responsabile, in mare parte, pentru decizia trupei de a-si inceta activitatea in 2003.

„Bloodsports” marcheaza, in mod surprinzator pentru o formatie ajunsa demult la maturitate, un nou inceput pentru Suede, care a reusit in sfarsit sa se curete de dorinta de a fi aceeasi trupa de dinaintea plecarii lui Bernard Butler (chitara si clape), sufletul-pereche al lui Anderson in ceea ce privea compunerea pieselor. Noul material nu numai ca vine cu elemente noi – cum ar fi sound-ul mult mai tandru si tonic – dar reprezinta una dintre cele mai originale si „neimpovarate” din punct de vedere „istoric” creatii semnate Suede.

Mai mult decat atat, maturizarea este evidenta si in versuri, care nu mai abordeaza cliseele tematice invechite ale trupei, ci vorbesc cu sinceritate dezarmanta despre „sportul sangeros” al iubirii, asa cum este el vazut de Anderson, artizanul devastarii noastre interioare.

Primele piese deschid albumul printr-un romantism optimist, reprezentat prin distorsiuni jucause, linii alerte de bas si niste clape delicioase. „Barriers”, „Snowblind” si „It Starts And Ends With You” pastreaza un spirit vesel, tulburat pe alocuri de un dramatism subversiv, care isi cere dreptul ocazional prin mici interferente muzicale.

La inceput, este posibil ca acei avocatii al unui anumit brand de disperare existentiala care si-au gasit „casa” in depresiile brit ale Suede sa fie usor dezamagiti – nu pentru ca piesele nu ar fi bune, ci pentru ca nu sunt…suficient de triste.

„Fear not, dearest!”, caci incepand cu „Sabotage”, lucrurile iau o turnura foarte diferita. Intensitatea intunecata a piesei, care aduce un element usor goth, regasit si la compatriotii celor de la Suede, The Mission UK, intoarce lucrurile in favoarea laturii mai putin luminoase a iubirii.

„For The Strangers” revine la idiomul sonic neobisnuit pentru Suede – dulce, dulce tandrete – care este si atat de original si reconfortant. Despre aceasta piesa se poate spune ca este simpla si curata – doua trasaturi mai putin exploatate de muzica formatiei britanice. „Hit Me” este un imn clasic Suede, numai bun pentru stadioane, facand referinta la hit-ul „Obsessions”.

Urmeaza „Sometimes I Feel I’ll Float Away”, o balada care incepe prin a vorbi despre culorile curcubeului si felul in care acestea se reflecta in ochii persoanei adorate, apoi creste intr-un cantec cu un perete de sunet care arata de ce trupe ca Muse ii citeaza pe cei de la Suede ca influenta majora.

What Are You Not Telling Me” este cea mai dramatica piesa de pe material, debutand cu o linie de pian speriata, dar resemnata, apoi crescand frumos pana la refrenul atmosferic. Melodia pare sa fie cantata sub un clopot de sticla bizar, in care poetul este prins fara voia lui de cruzimea ultima a dragostei.

„Always” se inscrie in linia piesei „For The Strangers”, mizand pe aceeasi tandrete descoperita de formatie. „Faultlines” reprezinta un final iesit din comun pentru un album care a inceput in mod antrenant si vesel. Trista balada preia melancolia din „What Are You Not Telling Me”, dar o inzestreaza cu mai multa versatilitate componistica, delectand urechea cu foarte mult ear-candy.

Din punct de vedere al productiei, „Bloodsports” este un album extrem de reusit. Formatia a izbutit sa creeze un material complet, in care partea tehnica sprijina perfect partea artistica si vice-versa, redand acea atmosfera tipica Suede. De apreciat felul in care suna chitara, clapele si basul.

In concluzie, noul disc Suede reprezinta un mare – si, pe undeva, neasteptat – succes. „Bloodsports” iese in evidenta prin originalitate si prin puterea trupei de a realiza ceva proaspat si inedit, in ciuda greutatilor intampinate in trecut si a despartirii spinoase.

Tracklisting:

1. „Barriers”
2. „Snowblind”
3. „It Starts and Ends with You”
4. „Sabotage”
5. „For the Strangers”
6. „Hit Me”
7. „Sometimes I Feel I’ll Float Away”
8. „What Are You Not Telling Me?”
9. „Always”
10. „Faultlines”


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*