Pe scurt, e ciudat uneori că atunci când mă gândesc la orice înseamnă stoner, în cap îmi răsare imaginea unui om care se plimbă într-un deșert uitat de lume, iar la un moment dat are de ales între a scăpa de chinuri sau între a fuma un joint făcut din ceva bun pentru a-și alina suferința. Desigur, acesta alege a doua variantă.
WOOLDOZER este un proiect de stoner rock mai aparte de la noi. În România nu știu multe formații care să abordeze acest gen muzical, dar pot spune că în ultimii ani a crescut din ce în ce mai mult pasiunea pentru intrarea subtilă în peisajele sale aride, pline de culori și de liniuțe. Am descoperit această formație odată cu cooptarea lui Vladimir Gheorghiu, un vechi prieten din orașul din care provin, ca solist vocal. Mai mult decât atât, pot spune că știu destul de bine evoluția muzicală a acestui tânăr artist și mai pot adăuga cu o sinceritate absolută că Wooldozer a făcut alegere incredibil de bună de care nu se poate plânge în viitor.
Povestea Wooldozer a început mult mai devreme: patru băieți scufundați într-un deșert de vise au înființat acest proiect, iar la scurt timp au lansat și un EP, totul făcut în sistem DIY. Venirea lui Vladimir a schimbat, fără regrete, noile orizonturi pentru trupă, iar pașii acestei aventuri au fost detaliați în interviul pe care noi l-am realizat mai jos. Enjoy!
„Totul se rezumă la muzică. Ambele ne plac în egală măsură, dar energia oamenilor de la concerte este ceva aparte!”
Pentru început, ne puteți spune care este povestea formației voastre ? Cum v-ați cunoscut și cum v-a venit ideea să înființați acest grup? Ați avut si alte proiecte muzicale înainte de Wooldozer?
Totul a început într-un garaj în Ferentari cu eprubete murdare de lână. Textura a ajuns în mâinile unui om de știință malefic. Grupul sentimental-instrumental Wooldozer a pornit de la molecula de bază formată din doi atomi de Andrei și un atom de Ervin. După ce proiectul Strip Joint s-a încheiat în vara 2013, am decis că odată cu schimbarea componenței să începem de la 0 un proiect cu un sound nou, instrumental. Am renunțat la așteptări și pretenții, și ne-am hotărât să cântăm exact muzica pe care ne place să o ascultăm.
Unde credeți că ați fi fost acum, dacă nu ar fi existat Wooldozer? Vă puteți imagina într-un fel o viață fără a compune și a interpreta muzică?
Andrei R: Team lead la drumuri și poduri
Vladimir: Tinichigiu kazak cu accente nemțești
Ervin: Big in Japan
Andrei G: Tată a patru tripleți, caligraf
De ce Wooldozer?
Lâna-i caldă…și lasă senzație faină pe piele, la fel ca muzica noastră.
Ce ne puteți spune despre cel mai nou membru al vostru, Vladimir?
Îi prunc. În vara 2015 era în Germania. După o lungă teleconferință pe Yahoo chat în care am făcut o linie de voce pentru una din piesele noastre, am dat o repetiție cu el și s-a lipit pe loc. Ca o gumă lăsată pe holul clădirii. Ca o emoție gingaşă pe suflet. Ca un ciorap uitat pe reșou.
Ați lansat în martie 2014 un EP chiar foarte bun, „First Dig”. Spuneți-ne câte ceva despre povestea lui: când ați început să-l compuneți, ce v-a inspirat, unde l-ați produs și cu cine?
Producție Ervin. Restul Ervin și băieții. Singur în cameră fără supraveghere parentalală. Inspirație: un poster cu Xena, Crăciun fără zăpadă în Bucovina, psalmii.
Aș zice că nu este deloc prea devreme pentru un al doilea material, ținând cont că primul vostru material încă nu a fost promovat foarte bine. Altfel spus, ce este mai important pentru voi: concertele și implicit interacțiunea cu publicul, sau lansarea de noi materiale?
Totul se rezumă la muzică. Ambele ne plac în egală măsură, dar energia oamenilor de la concerte este ceva aparte.
Cam pe când ne putem aștepta la primul album de studio oficial semnat de voi, Wooldozer?
Aveți puțintică răbdare. Având în vedere că îl facem independent, DIY, nu avem un deadline. Totuși, vrem ca până la sfârșitul anului să aveți materialul complet în urechi.
În condițiile în care abordați un gen care a început ușor-ușor să prindă și rădăcini în România, în speță stoner rock-ul, ce albume atât din afară, dar și din țara noastră, ați recomanda pentru o persoană care de-abia începe să călătorească spre acest nou teritoriu muzical?
După 2 ani și piesele compuse în tot acest timp, nu am concluziona că scriem 100% stoner rock, deși cumva ne încadrăm și acolo. Cel mai simplu termen rămâne și cel mai reprezentativ: rock. Dacă ar fi să recomandăm albume din acest teritoriu, ascultați Clutch – Blast Tyrant, Mastodon – Crack the Skye, Red Fang – Red Fang, Kyuss – Welcome to Sky Valley. Piesă definitorie pentru stoner rock, Râpa.
După părerea voastră, ce înseamnă în mare spiritul “underground”? Până acum am văzut că v-ați compus piesele și v-ați promovat în stilul DIY, și de aceea vă întreb.
Nu umblăm în underground că ne este teamă de spirite, responsabilități și fantome. Vrem la suprafață.
Ce va însemna anul 2016 pentru Wooldozer, dar și pentru voi, personal?
Andrei și-a luat amp de bass.
Eusebiu ne părăsește, femeia îi mai importantă ca muzica.
Album.
Vlad are de gând să se tundă. Te rugăm, da? Frumos!
Cât mai mult contact cu oamenii.
Ultimele cuvinte vă aparțin…
Vă așteptăm la concertele noastre!
Lasă un comentariu