Mult-asteptatii RED HOT CHILI PEPPERS nu au adus cu ei doar un setlist epic, ci si cativa extraterestri care, pentru a sarbatori cum se cuvine concertul, au pus de-o gluma post-eveniment turand la maxim motoarele OZN-urilor lor, care au facut un zgomot infernal.
Iata explicatia „uruielilor” misterioase care s-au auzit in Bucuresti pe data de 31 august 2012, la scurt timp dupa ce trupetii si-au luat ramas bun de la publicul din Romania.
Lasand deoparte glumitele, insa, prestatia americanilor a fost foarte reusita. Toti membrii formatiei si-au facut treaba cu profesionalism si le-au servit fanilor o portie „iute” de funk-rock. Cu toate acestea, show-ul a lasat impresia ca este 100% scriptat, nelasand niciun pic de loc pentru spontaneitatea – chiar si cautata – specifica unui concert rock.
In mare, o prestatie corecta, curata si minimalista, oferita de niste muzicieni versati care nu mai simt nevoia sa-si apropie publicul si prin altceva decat prin performarea unor roluri-cult. Da, recunoastem…a fost un pic plictisitor si previzibil.
Din punct de vedere al sonorizarii, insa, lucrurile nu au „scartait”, ci au „tipat” de-a dreptul. Peretele de sunet a fost mult prea strident si foarte mult din ear-candy s-a pierdut intr-un fuzz acut si deranjant. Pe alocuri, Kiedis a sunat cam castrat, iar chitara si tobele nu au fost mai prietenoase cu timpanele celor din public.
Cat despre acesta din urma, el a fost numeros si extrem de variat. De la pitipoance dotate cu ultimul model de pernite de colagen in buze si pana la veterani RHCP, tot soiul de melomani dubiosi au impanzit Arenele Nationale.
Pustani, lesbiene military, indie kids si alternativi s-au unit pentru a sarbatori impreuna. Prilejul? Concertul trupei lor preferate/ a formatiei aceleia cool la care e cool sa mergi pentru ca esti cool si iti dai tag pe Facebook alaturi de alti oameni cool.
Hard-rockerul din noi sta si se intreaba…Da’ cu Black Sabbath ce aveti, dom’le, de nu-i aduce nimeni?
Flea, ca de obicei, in mare forma – carismatic, cu discursuri ce amintesc de Woodstock si cu o energie debordanta difuzata prin tot corpul lui de atlet al scenei, basistul a reusit sa-i scoata din blazare pana si pe metalistii inversunati prezenti, din varii motive, la cantare.
Klinghoffer (chitara), sarmanul, a facut fata cu brio concertului avand in vedere ca a venit pe scena in carje, si a plecat ajutat de colegii de formatie. Acesta si-a rupt piciorul la primul concert din cadrul turneului RHCP, sustinut la Oakland.
Chad, in „trening”, ca de obicei, nu s-a dezis de atitudinea sa flegmatica si cool-nepasatoare, batand in tobele alea ca un posedat si oferind inca un moment de justificare existentiala metalistilor – jam-ul de percutie de la bis, alaturi de Mauro Refosco (percutionist) , invitatul special al celor de la Red Hot, in cadrul acestui turneu mondial.
Piese consacrate ca „Can’t Stop”, „Californication” si „Give it Away” au rasunat in aerul electrizat de miile de oameni prezente la eveniment. Baietii nu s-au dat in laturi nici de la „Look Around” si „Monarchy of Roses”.
Dupa ce a mers un pic in maini la bis, la final tot Flea a fost cel care a incheiat seara cu mesajul specific trupei. Basistul le-a multumit romanilor pentru entuziasm si pentru faptul ca au primit trupa cu inimile si cu urechile deschise, dupa care a simtit nevoia sa puna accentul pe importanta acceptarii multiculturalismului si a tiganilor, ca parte componenta din acest concept.
Si pentru ca nu ne place sa dezinformam vom marturisi ca, intre timp, am depistat sursa zgomotului infernal. Cica se elibereaza presiunea la termocentrala CET Sud.
Setlistul complet poate fi consultat AICI.
O recenzie mai detaliata urmeaza sa fie eliberata in spatiu de Paul „Slayer” Grigoriu. Roger that. Over and out.
Lasă un comentariu