Suede – The Blue Hour (recenzie de album)

Data lansării: 21 septembrie 2018

Casa de discuri: Rhino Entertainment

Formația britanică SUEDE sfidează trecerea anilor cu materiale tot mai bune. „The Blue Hour” este lansarea cu numărul 8 din cariera trupei și fereastra din urmă a tripticului stilistic format împreună cu precedentele „Bloodsports” și „Night Thoughts”.

Acest album-concept ne face să privim spre o lume diferită de cea evocată de discurile mai urbane ale trupei, una descrisă de solistul Brett Anderson ca aparținând ruralului geografic, dar și sufletesc. „The Blue Hour” evoca peisajul sătesc englezesc, în toată măreția înspăimântătoare a dezolării sale, înțeles de artist ca un capăt de lume, unde realitatea se întâlnește cu coșmarul.

„Îmi place să îmi așez piesele într-un spațiu bine definit. Cântecele timpurii erau foarte urbane. Cele noi sunt situate la capătul Pământului”, declara Anderson într-un interviu recent. „The Blue Hour” face cinste acestei viziuni și se remarcă prin caracterul narativ al melodiilor, care spun o poveste misterioasă al cărei tâlc ultim nu poate fi deslușit. Singura certitudine este că teatrul în care s-a petrecut tragedia este acest univers rural britanic, aflat la intersecția șoselelor secundare, copleșite de gunoiul aruncat pe marginea lor de oameni fără chip.

Să fie o crimă săvârșită undeva la granița dintre civilizație și sălbăticie? Să fie moartea aparent nesemnificativă a unei păsări, care produce revelația morții mari și neiertătoare care ne așteaptă pe toți? Sau poate este coșmarul unui copil speriat care s-a visat răpit sau dispărut, cu familia căutându-l printre copacii adormiți ai unei păduri crepusculare? Ascultătorul nu reușește să afle ce s-a întâmplat de fapt și simte până în adâncul ființei o durere surdă, provocată de această incertitudine.

Suferința este alinată doar de frumusețea muzicii. Compozițional, albumul se remarcă prin finețe și prin belșugul instrumental. Un cântec evocă o multitudine de sentimente, de la cele mai întunecate, la cele mai luminoase, purtându-l pe ascultător din iad până în rai și înapoi, în câteva minute. Colaborarea cu City of Prague Philharmonic Orchestra are ca rezultat adăugarea unor pasaje simfonice superbe, ce oferă o dimensiune nouă cântecelor. Cât despre pasajele corale, acestea vin să completeze un peisaj sonor versatil, dar unitar.

Există ceva gotic în noul album Suede. Atmosfera discului, sonoritățile acestuia, precum și misterul poveștii așază melodiile într-o lume de frontieră, în care stihiile se joacă fără milă cu destinul omului, trimițând tot felul de semne confuze legate de moarte, de iubire și de inocență. Și ca să fim sinceri, efectele produse de sintetizatoare amintesc de Bauhaus și de Joy Division, ceea ce nu face decât să adauge paie pe focul întunecat al materialului.

De la cântece de dragoste clandestină, ca „Mistress”, până la poezii recitate pe muzică, precum „Roadkill”, „The Blue Hour” este încărcat de daruri pentru sufletele care vibrează la unison cu natura dramatică a existenței umane și manifestarea acesteia în artă. Iar dacă Suede se pricepe la ceva, păi atunci acel lucru este tocmai exprimarea Dramei, cu „D” mare, care face viața noastră atât de grea, dar și atât de fascinantă.

„The Blue Hour” este un disc pe care îl vor savura mai ales fanii Suede. Cu toate acestea, niciun meloman de bună credință nu îl va parcurge fără să fie impresionat de calitatea compozițiilor și a producției (marca Alan Moulder), de frumusețea tragică a poveștii spuse de material și de talentul uriaș al grupului britanic care nu a pierdut nimic din capacitatea de a stârni fiori pe șira spinării oricărui om ce posedă o inimă „vie”.

Track Listing:

1. As One
2. Wastelands
3. Mistress
4. Beyond the Outskirts
5. Chalk Circles
6. Cold Hands
7. Life Is Golden
8. Roadkill
9. Tides
10. Don’t Be Afraid If Nobody Loves You
11. Dead Bird
12. All the Wild Places
13. The Invisibles
14. Flytipping


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*