Markus Hirvonen (Insomnium): „Heart Like A Grave e cel mai puternic album pe care l-am făcut vreodată”

171 vizualizări

Într-un interviu cu Gonzalo Pozo pentru Sonic Perspectives, toboșarul formației finlandeze Insomnium vorbește despre noul album „Heart Like A Grave” care se lansează pe 4 octombrie via Century Media.

Conceptul albumului e să ne adâncim în inima melancoliei finlandeze, spune trupa despre noul album. Am fost inspirați de cele mai triste melodii, poeme și povești care captează așa cum trebuie tristețea nordică. Tărâmul unde frigul distruge recoltele și se strecoară în suflete, vara se sfârșește chiar înainte de a începe, nevasta pleacă, fratele cel mic moare în zăpadă într-o dimineață de Crăciun și zilele tinereții sunt duse pentru totdeauna. Rămân doar ecourile din Harmaja, Rautavaara, Vainio, Peltoniemen Hintriikka și, bineînțeles, din viețile noastre mizerabile.

Despre „Heart Like A Grave”, Markus are multe de spus, mai ales despre această „melancolie finlandeză”: La început era doar un concept oarecum. Finlanda e tărâmul melodiilor melancolice și suferinde practic, majoritatea venind din perioada postbelică după anii 40-50. Până și muzica mainstream, ca popul dacă vrei să-i zici așa, erau super depresive și melancolice. Dar erau populare și încă sunt – bătrânii încă le ascultă cu lacrimi în ochi, e hilar cum le place suferința asta.

Nu zic că toate piesele de pe următorul album sunt triste, dar cu siguranță sunt mai lente și puțin mai triste decât ce scriam înainte. Bine, compensează pentru piesele care au un vibe diferit. E mai divers. E un clișeu să zic asta, dar acum chiar e divers, mai ales cu noul chitarist.

Datorită postului de lector în biologie evoluționistă la Univerity of York al chitaristului Ville Friman, formația avea nevoie de un al treilea chitarist ca totul să meargă bine din moment ce Ville nu putea da 100% pe ambele planuri, așa că l-au recrutat oficial pe Jani Liimatainen (ex. Sonata Arctica), care i-a acompaniat deja în câteva turnee.

E o piesă, continuă Markus. Outro-ul. Într-un fel sună ca un dark synth. Are o aură de Blade Runner pe care n-am mai avut-o în altele. Într-un fel e ciudat, dar sună ca noi și nu prea. E interesant. […] E scrisă de Jani, sunt sigur că o să iasă în evidență printre celelalte. […] Are și piese tipice nouă, death metal. Sunt sigur că fanii o să-l adore.

E probabil cel mai puternic album pe care l-am făcut vreodată, sper ca și voi să simțiți asta. N-am plănuit să diversificăm nimic, dar cred că „Winter’s Gate” (2016) ne-a deschis câteva căi. 

01. Wail Of The North 02. Valediction 03. Neverlast 04. Pale Morning Star 05. And Bells They Toll 06. The Offering 07. Mute Is My Sorrow 08. Twilight Trails 09. Heart Like A Grave 10. Karelia

 


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*